Am fost înzestraţi. Ca fiinţe spirituale, am fost înzestrţi. Omul are puterea deciziei. Are puterea să credă în el şi să învingă, sau are demnitate să piardă tot. În viaţă nu e vorba de a pierde, căci nu poţi avea nimic, ci de a învăţa.
M-am uitat în sus, am privit totul, deşii unii ar spune nimic şi pentru o clipă m-am privit ca în oglindă. Cu aceleaşi greşeli, cu aceleaşi vise, cu aceiaşi ochi. Deşi nu puteam vedea orbitoarea stea, am putut simţi căldura ei. Era inima ta, mamă!
Era plină de amintiri şi de griji. Era plină de vorbe calde şi zâmbete. Avea lacrimi, pentru că fără ele nu era aşa puternică, nu era aşa demnă.
Nimeni n-a văzut-o. Ei au văzut doar chipul tău senin ce sclipeşte în ochii tăi albaştri printre ridurile ce se adâncesc atunci când zâmbeşti. Doar El a văzut şi a simţit că tu eşti singura ce poate duce, ce poate oferi, ce poate învăţa. El a ştiut să creadă în tine! Si încă ştie! Ai încredere în viitor! Lasă-l să devină prezent! Nu trăi în trecut, nu acesta este drumul pe care mergi acum. Învaţă! Învaţă în fiecare zi să zâmbeşti din nou, să te bucuri din nou, ca prima dată. Meriţi! Meriţi mai mult decăt aş putea eu da.
Aşa cum scrisul nu putrezeşte, vreau să rămână acest jurământ între noi:
Mereu va exista un nou început. Riscul este actul însuşirii. Vei trăi prin inima mea, mamă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu