vineri, 12 mai 2017

So, Indeed…

Keep your face always toward the sunshine – and shadows will fall behind”

    As we grow and find new perspectives of living the life that has been given to us, people can be divided into optimists and pessimists, based on the level of building a  behaviour. Even if most of us might say "by nature , a human being  is integrated in a pattern or another " , also,  there are a lot of people who truly believe any pattern can be enlightened and convert to the semblance of our goal.
    "Keep your face toward the sunshine ". Be there, live for your dream and visualise it! The warmth of loving what you do and doing what you love is found in the pure soul which reveals the light of new beginnings. Being aware of what you like to be and what you do to establish that ideal stage of your life is the key to open up the power of optimism, in order to fulfill your expectations , adding a drop of fun.
     When it comes to the process of changing , the failure is an independent storage of emotions. Individuals tend to stop in front of it and start going deeper under their fears and as a result,  a small impediment doesn't motivate that person to work harder for that goal, instead of that,  it creates a loop in the subconscious activity of the brain that tells indirectly "i can't do that"/"i am not good enough ".
    Apparently this is the image of miscarriage, but from a closer look it should be received like this: IF I KNOW WHAT I DID'T DO RIGHT , I CAN LEARN HOW TO MAKE IT BETTER. This is why "shadows will always fall behind ". It is about "one face" ,but there is more than one "shadow ", because even if our fears and failures are behind us,  they won't hurt our belief in ourselves if we learn to stand up and make the best today.
    The past and the future shows what we are right now. Imagine the picture of a flower on the field. The best metaphor is the Sunflower. What is "her" principle?
    A rule to her goal, the evolution.  When the Universe put her in the world she was a small bud. She had to learn how to adapt to the climate, then she start to understand what makes her feel fresh: the water, soil nutrients, the air breeze. After that she realized she needed something more to keep growing.  She noticed during the day, when the sun was up, she felt so good and full of energy which helped her grow but when the sun wasn’t looking at her she'd started to feel weak. 
    The next day the Sunflower decided she would do everything she can to stay with her sun. It was hard because the power of the light was too fast for her and at the end of the day all she used to see was her shadow , but after she was told by the wind how the sun passes his way, day after day she was working harder to catch him. And she did! .
    After she managed that, she knew her shadow was still there, but it was behind her, so what she did is the miracle of believing in yourself and letting your desire to be stronger than your fears.
   As the Sunflower worked to fallow the sun, we all should work for our dreams,  for our soul and mind.  The balance is not easy to maintain but when we learn how to change our failing into a positive aspect, we learn to understand ourselves and develop our pattern. The journey starts with the first step. Make it count!


luni, 6 februarie 2017

Este ea...

“- Spune-mi ceva frumos!
          - Soarele apune si rasare in fiecare zi…”

Sunetul cald si atingerea ei sunt medicament pentru tine, barbate. Este ziua ei, dar vorbesc despre tine, caci tu esti si puterea, si slabiciunea ei; tu esti cel pentru care s-ar ancora in cea mai grea calatorie pentru a te vedea fericit. Tu esti mai mult decat poti crede sau iti poti imagina.
“Este o enigma care poate fi inteleasa.” Cu siguranta nu. Nu de barbatul ce nu se-ntelege intai pe el. Fie de este vorba de ea sau nu, confuziile si misterul pe care le purtam in noi sunt portile care deschid adevarata identitate a fiecaruia, iar aici nu este locul de a descifra “misterul”, ci de a te bucura de el, caci natura nu intreaba, dar ofera. 
Juramantul pe viata e un act, dragostea nu e. In lumina sentimentelor apare si intunericul, asa cum noaptea apare peste zi. Si nu e nimic gresit in aceasta. Tu  te iubesti mereu? Daca raspunsul e da, iti sugerez sa-ti amintesti cand ai cerut ultma data iertare si de ce. Dar daca NU te iubesti mereu, asta nu inseamna ca nu iubesti deloc. Inima are ciclul ei, la fel ca natura. Da, putem iubi o viata, dar nu in fiecare minut al ei. Secretul e ca ea stie sa  “ofere atunci cand simte nevoia sa primeasca.”
“Femeia e ca alcoolul: o gusti si iti place, dar daca iei prea mult iti face rau.” Da, barbate. Tot tu spui asta, si tot tu esti lacom cand o ai. Invata sa o savurezi, dar nu-i stoarce esenta din ea, nu-i schimba nici forma, nici culoarea, pastreaza-o ca pe o sticla de vin vechi, la temperatura potrivita, in locul potrivit, asteptand sa devina cea mai buna varianta a ei. Nu o lua de pe raftul la care iti este cel mai usor sa  ajungi, pentru ca te vei obisnui cu ceea ce este langa tine, fara sa-i mai cauti rigoarea. Asteapta… Cand te-ai hotarat sa te bucuri de un adevarat gust trecut prin ani de schimbari, ridica-te si ia ultima sticla, de pe cel mai inalt raft. Este posibil sa fie acoperita de praf, dar sterge-o, curat-o cu grija. Pune-o pe masa de lemn si aprinde o lumanare. Adu-ti tirbusonul si usor, fara sa o agiti, deschide-o.
“Ea este ispita inimii, dar poate fi ispitita.” Vei gasi in ea “galaxia” de speranta si de dorinta. O vei dori cu tot trupul si cu intreg sufletul daca te lasa sa-i intri in casa inimii. O vei uri si o vei adora pentru ca ea este contrastul tau. Invata sa o mangai, cu ceea ce isi doreste de la un barbat, cu grija ta. Invata sa o tragi pe drumul bun daca se pierde. Stai acolo pentru ea, dar da-i libertatea de a sti ce inseamna noaptea fara tine.
“Este un om, dar cu puteri supranaturale.” ,sau vrajitorul de iluzie? Viata arata ca prima afirmatie este credibila, asa-i mama?...  “ A opta minune a lumii”, sau prima? Iti inunda ochii de stralucire cand o vezi, este aleasa pentru a fi iubita. Impotriva firii se intoarce din basm si pleaca, dar exista la tine in suflet. Simte si ea, dar nu recunoaste.          
“Femeia este o balanta care poate tine un barbat in echilibru.” Ca in dans, voi sunteti unu, iar el, tu, esti cel ce conduce. Fara tine nici ea nu poate exista. Pana cand ambele trupuri nu se impletesc, in arcuiri de brate si posturi, implinirea armoniilor cantecului va va astepta.  Castig-o, simte-o, respira prin ea, atinge-i spatele drept. Adu-o la pieptul tau si stai. Lasa timpul sa curga, cat mai greoi. Doar bucura-te, barbate, si simte, caci ea e tot ce ai nevoie!
Nota: Acest articol a fost realizat prin ajutorul marturiilor date de mai multe persoane de sex masculin la intrebarea " Ce reprezinta femeia?". Le multumesc tuturor celor care au raspuns si au contribuit la realizarea lui.


duminică, 29 ianuarie 2017

Buchetul de la florarie

-        Doamne,
fa sa treaca timpul mai greu,
nu-l opri, doar lasa-l sa curga lin.
Fie de e durere sau fericire
nu vreau sa simt putin,
vreau sa simt pe deplin,
                  caci fara simtire eu nu pot trai.... -

                        Soarele care bate in geamul inalt de sticla imi aminteste de aceasta zi; era innorat, un gri apus de viata care se vedea pe dupa bancul meu de lucru, acel masiv de marmura alba pe care am adunat flori, iar mai curand, amintiri. Si imi amintesc de aceasta zi nu pentru ca acelasi gri a revenit, ci pentru ca acelasi sentiment de lipsa si goliciune a intrat pentru a doua oara in casa mea. Atunci, ca si acum, traiam in superficialitatea concretizata profund a zilelor de om. Nimic nu era si totul putea fi.
                        EL a intrat in aceasta incapere sticloasa si alba, cu pereti inalti si lumini calde. A inchis usa incet si simplu. Inainteaza spre mine si ma saluta cu privirea. In clipa urmatoare isi muta ochii catre trandafirii albi din fata mesei, rasfirati intr-o vaza de sticla ce poarta amprente de picaturi peste tot. EL avea statura unui tanar stundent, trecut deja prin pierdere si recuperare, cu parul de un castaniu ichis, strans la spate, imbracat obisnuit, dar autentic.
                        Cand a inceput sa vorbeasca, tonul sau imi parea atat de familiar, si nu stiu daca doar voiam sa imi para, dar imi era aproape aceasta voce calda si atitudine modesta. Era ca un prieten vechi ce-l reintalnesti intr-un context aparent neimportant. Era deschis, cu inima si cu vorba. Nu am mai intalnit de mult timp un astfel de suflet ratacit si totusi cuprins de radacini morale. Mi-a facut placere.
                        M-a rugat sa-i leg un buchet de trandafiri. Dintr-un motiv nerecunoscut emotia „regasirii” nu m-a inmuiat, ci a reusit sa ma faca mai stapana pe ceea ce faceam. Cand am legat ultimul nod m-a intrebat :”- Pot sa te ajut?”.
                        „Nu, nu e nevoie, ma descurc.” Fara sa ma gandesc, am spus mai raspicat decat clar ca ma descurc si singura. De ce reactionam impotriva a ceea ce simtim? Dupa acest refuz subiectiv eram singura. EL nu a renuntat la ce era, dar se simtea in plus. A platit, a luat buchetul si a plecat. Urcandu-se in masina s-a mai uitat o data la mine si imi spunea:”Plec”. M-am uitat la el si am impietrit. Eram stanca rece care striga in hohote dupa ajutor, iar cand a avut ocazia sa-l primeasca l-a ratat, caci nici nu l-a vazut venind.

                        Cea mai mare lectie e sa te lovesti de unul singur. Acceptarea sentimentelor si pura imagine a fericirii este prea simpla pentru a o putea obtine. Noua ne place sa ne complicam existenta, pentru ego-uri nejustificate si mandrii fara masura.