Minciuna Adevarului

- un gand liber, independent de reguli...-

Am prins din zbor, noi, oameni aruncati in vazduhul de dorinte, un sambure al bucuriei de suflet si un insetat trup de grija. Acest ros si totodata crud sambure a luminat in zile negre amarul unui dor nemarginit, ori trista calauza a regretului. Acest sambure divin a incoltit o mare de putere in ameteli de frica si o mana de speranta in vise prea putin cunoscute.

Cu greu am crezut noi, papusi de gheata puse pe simboluri de duh, in arta de a iubi sincer. Dar cand am inceput a intelege firea acestui tren ce doar merge inainte, fara a se mai intoarce de unde a plecat, am pierdut controlul pentru totdeauna; un control al realitatii si al viselor.

Totul ajunge acolo unde ii este locul. Un dor fortat nu nu se va putea niciodata ridica la nivelul valului ce l-a adus. Ne contractam fiecare muschi al sufletului in speranta ca inca mai exista acolo, strangem din dinti de funia ce ne-a legat amintirea, clipa, viata. Ne trezim in acest taram parasit unde un gust amar si intepator amplifica o stare monotona din eternul pierdut.

E greu sa crezi ca ceea ce doare cel mai tare iti face cel mai mult bine, dar da, e asa pentru cel ce stie ca iluzia unei fericiri sta in realitatea pe care i-o creionezi visului abstract. Ce e iubirea daca nu ai afla ce este dorul si dezamagirea?

Am lasat-o sa plece. Acea emotie ce-a fost pura, acea virtute ce s-a stins, acea imagine creatoare de frumos. Lumea aceasta, cea a valorilor material nu e de vina pentru alegerile noastre. E greu de inteles ca aceasta lume nu ne apartine. Tocmai de asta nu puteam admite ca exista un loc doar al nostru: o proprietate privata cu monopol dublicitar.

Simtim ca e ceva neterminat si tocmai prin esenta déjà vu traim prin el, acest trecut prezent in noi. Schimbam o zi, schimbam un loc, transformam o iluzie si ne carpim inima cu ceea ce putea fi. Adevarata cunoastere a liberului arbitru incepe in momentul renuntarii la libera alegere. Desi pare un nonsens, realitatea apare cand renunti la realitatea superficiala.

Contorizand alianta dintre ceea ce am fost si ceea ce suntem, ajungem in infinitul absolut, dam intaia data mana cu cei ce defapt suntem si am fost dintotdeauna: fiinte ratioanale fara discernamant de proprie-analiza, rasisti ai sentimentelor cu character omogen fata de raul inchipuit si simple suflete , pierdute in duh, ce cauta mantuirea in oaza vietii material, care curata viata cu prorpia lor existenta.