- un gand liber, independent de reguli... -
Cat de decisiva sa fie puterea
unui barbat, ca atunci cand intalneste femeia cea prea ancorata in viata sa, ea
sa invaluie toata simtirea masculina din abisul femeiesc si sa il inmoaie in
seva pasiunii de dragoste tanara? Am trasarit la amintirea acelor atingeri, dar
am deschis ochii in timp ce visam si am uitat ce a fost. Pentru ca prezentul
este ridicol, eu nu am sa cred nici in trecut, si nici in viitor. Vreau doar sa
ma ia si sa ma poarte in aceasta contradictie de posibilitati favorabile. Si
asa face. Nu ii spun, dar stie. Cat, cum si unde.
Masoara gradat pasii de jos in sus si de sus in jos. Se poarta pe soldul meu spre rezistenta coloanei mele. Respira prin parfumul meu, iar eu, prin esenta lui. Tamplele noastre stau lipite una de cealalta si se conecteaza la inimile ce le detinem. Spatele mi se arcuieste lent, urmarind bratul sau liber. Inchid ochii si nimic nu mai este asa cum era. Pentru prima data imi dau seama ca cel ce nu are ochi, simte cu adevarat.
El simte cu toti porii o sansa a fericirii mele. Eu stau si las bratele
mele sa ii contureze gatul ud.
Ma trezesc de acesta data in camera alba cu mobila maronie, mica si izolata. Ma trezesc cu fata la cel ce nu mai stiu de este vis ori realitate. Imi spun si recunosc tacut ca am simtit barbatul ce mi-a indeplinit dorinta de a ma simti femeie.
Acum nu e fericire, dar nici
parere de rau. E un dor de necunoscut si de el. Sunt in acest trup de copila si
exist in acest suflet de femeie. Mi-e frica de iubirea ce poate exista. Mi-e
frica de ce cei ce o vor vana. Mi-e frica de mine si de ce pot simti. Si este
fara sens, dar de fericire nu mi-e frica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu