Drumul vieții, presărat cu vise și speranțe interioare, constituie forța de atracție a definitivării caracterului nostru tânăr în relație cu vulnerabilitatea vârstei. Prin conturarea idealurilor, noi, copiii ce ne autoimpunem noțiunea de 'adolescent' adulmecăm curiozitatea lumii în care trăim şi o expunem în propria noastră viziune, unde, la nivelul conştientizării de probabilităţi reale favorabile, ţelul nostru devine scopul creşterii.
Captivitatea sentimentelor în cuşca sufletului reacţionează cu gândul, ce atacă la rândul său curajul de a scăpa din visul care aflat în poziţia unui coşmar, expune frica. Dincolo de raţionamentul uman, spiritul ce cultivă zi de zi şi clipă de clipă emoţie are factor de decizie primar în conceptul analitic al caracterului îndrumător al vieţii.
Prin cunoaştere, cunoaşterea de sine, idealul capătă un aspect ce induce curiozitate, unde factorii externi ce modifică sau afectează sensibilitatea se destramă fără pic de reţineri. Răspunsul afirmativ la întemeierea călătoriei animată prin faptele noastre, duce la asumarea unui scop în demonstrarea capacităii noastre de acumulare a viziunii exacte în concordanţă cu aspectul vieţii.
Intensitatea vocii din spatele conştientului, exprimată prin transmiterea aferentului vizual în relaţie cu muzicalitatea realului imbold, clipa constituie efectul de iluzie a capacităţii însuşirii spaţiului real din mijlocul continuităţii virtuale.
Frumuseţea, în chipul ei sintetizat de ochiul uman ce simte prin sufletul fiinţei este refugiul ce are caracter diferenţial de la o persoană la alta prin captarea imaginilor din jurul concentric al propriului gând, unde aspectul negativ nu este partea neluminată a ariei, ci 'lipsa' frumosului din focarul creativităţii.
Inexistenţa bazei creatoare duce dorinţa la minimalizarea evoluţiei autoeducării prin descoperirea, vizualizarea şi evaluarea noastră ca specie. În perspectivă, chipul nostru priveşte către viitor, ce nu este altceva decât un timp relativ care acaparează raţiunea prin vizualizarea simbolică a dorinţei. Capacitatea ce fuzionează cu sintetizarea recunoaşterii abilităţilor de creator al funcţionării planului realizabil atacă prin trezirea din spaţiul creat de propriul nostru subconştient.
Acmulând diversitate şi determinare, sistemul nostru tactil tangent cu viaţa determină pe destinul creat o paralelă a captivităţii măsurată în emoţie, creaţie şi libertate. Datorită a tot ceea ce se spune despre timp, la nivelul relativ opac, am înţeles că dincolo de forţa trecutului şi curiozitatea viitorului, clipa actuală este prezenţa noastră fizică şi spirituală, ce demonstrează că prin propriile forţe, ispitele acestei călătorii lungi se pot rezuma şi la alegerile noastre în crearea 'omului'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu