Tendinţa noastră de a creşte, scopul de a deveni vizibili în ochii societăţii, dorinţa de a avea libertatea sunt iluzia din cauza căreia ajungem să tratăm valoarea vieţii în vârstă, în loc să dăm viaţă vârstei. Viziunea în cadrul căreia ne învârtim schiţează omul ca simbol dezvoltator , unde pe scara evoluţiei, singura dorinţă ca scop principal este maturizarea.
Treapta de referinţă, pe care călcăm într-un trup bătrân ne susţine conştiinţa şi ne arată că acum devenim observatori experimentaţi, mai fragili şi mai sensibili. Câtă ruină, cât spirit copilăresc, atât de multe curiozităţi. Cine eşti? Un copil maturizat? Un adult cu suflet de copil? Ce te face fericit? Care ţi-e pofta, omule?
De viaţă? Acum ne amintim împreună de ea, ne amuzăm de noi, cei tineri, ne este dor de nostalgia copilăriei, ne visăm tot acolo, în acel tărâm fermecat care de altfel părea o cuşcă ce ne astupa graiul libertăţii. Prezentul este oglinda trecutului. Ceea ce ai gândit, ai simţit şi ai acţionat este ceea ce trăieşti acum. Neputinţa, ca duşman de luptă în actualul timp tumultos, nu este altceva decât o rană ce începe să doară din ce în ce mai tare pe care trebuie să o înfrunţi.
Frumosul din tine este povestea de viaţă pe care o vei lăsa aici, este sufletul tău trecut prin dezamăgiri care a învăţat să existe în ciuda lumii, este înţelepciunea pe care ai dobândit-o, este calmitatea care înfruntă furtuna tânără, este spiritul tău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu