Inefabil

Privesc aceasta enigmatica dorința pe cerul rece și întunecat. E atât de mare și se aproprie, îmi intra în suflet și încolțește. Caut cu privirea cea mai calda lumina provenită de la blocurile prea tăcute în aceasta noapte. Unde ești ? Suspin în exilul deformat al conștiinței mele. Vreau sa mă țin de ea, de lumina ce o văd din fereastra. Vreau sa mă încălzească și sa mă cuprindă cu dor. 
În aparenta toate seamănă, sunt la fel, au aceeaști structura. Mă întreb cât de aproape sunt sa ghicesc ca un magician sufletul ce îl porti în camera cu pereți goi, dar plini de umbre. Finit ești, sau infinit? Care este apartenența ta la sufletul meu? Văd în neștire dubla-mi reflexie. Caut în visul din aceasta noapte o evadare din sclavia sociala. Oare vei fi acolo în aceasta circumstanță, sau vei alege sa porti un rol chibzuit, fără sensibilitate și cu multa ipocrizie ?