La multi ani, mama!

Infinitul s-a aratat in fata ochilor mei ce au simtit iubire. Acest infinit era alcatuit din miliarde de particule afective, ganduri contextuale si vise adevarate. Principiile lui erau dezvoltarea si cunoasterea de oameni, de extremitati, de viata. Avea o caracteristica pura, o variatie simetrica a acumularii de sentiment. 
Captivant era sufletul tau ce tinea in frau acest univers, spatiul virtual ce nu il poti atinge; in care eu, eul spiritual, s-a dezvoltat si a capatat inovatiile unui tipar nebanuit.
Viata nu a strigat de SUS! Ci din sine. A eliberat fiorul antitezei dintre relativitatea si absolut. Prin tine, mama! Multumesc. Multumesc . Multumesc. Vinovat sunt, copil al tau, caci ti-am gresit. Am fost" vederea " realitatii, a societatii. Dar nu mai sunt.
Mama, de cate ori universul ma cuprinde in bratele sale, inteleg cat de norocoasa sunt! Doamne, cat de norocoasa sunt. Doar pentru ca te am! Atunci cand umerii mei coboara, mereu ii ridici cu privirea. Imi repet: Cat de norocoasa sunt! Doar pentru ca am doi ochi albastri care lupta pentru mine. Cand lumea e impotriva, aici e cineva care ma intelege. Ma intrem: Cum de merit atata intelegere!? Cand sunt constransa, tu imi dai libertate. Ce e mai presus decat libertatea!? As vorbi o viata despre noi, despre rezonanta sufletelor noastre, dar stiu ca trebuie sa te intorci la munca, pentru ca trebuie sa ai grija de mine. Stiu ca nu ne vom uita, iar prin adevarul sufletului nostru, pot demonstra fara teoreme, ca mai intai de dragoste, a fost credinta. Te iubesc, maicuta mea, frumoasa mea!