Supliment de existență- un gând de seară...

Inconștiența avansează în detrimentul de existență, se identifică în mine, un muritor cuceritor de ego și mândrie. Am căzut în eternitate, fără a-mi da seama. Nu vreau sa mă prind de rămășițe, nu vreau să sper. Spun ce nu vreau, fac ce nu mă caracterizează, gândesc doar judecând... Pentru ce? Arunc în mine, arunc în ea, dau peste tot și lovesc cu putere. Mă afund. Sunt tot mai disperat de mine si de ce nu sunt. Exist și atât. Nu-mi știu numele, nu cunosc lumea, nu mă simt pe mine. Sunt, și nici nu mai exist. 
Elibereaza-ma! Strig cu disperare în adâncul meu întunecat și slobod. 
Ajuta-ma, viață! Nu mă lăsa!